Azi e ziua lui Harry Potter

31 iulie. Harry Potter implinste 25 de ani , JK Rowling , 59.

Si acesta nu este un post obisnuit pentru ca nu va avea prea multe cuvinte . 

Pur si simplu vreau sa le multumesc.

Intai , lui Jo Rowling , pentru ca mi-a deschis calea spre o putere inimaginabila. Si nu vorbesc despre magia baghetei , ci despre cea a cartii , si ii sunt recunoscatoare. Vesnic recunoscatoare.

Apoi , lui Harry. Pentru ca m-a ajutat sa inteleg scarificiul , acceptarea , intelegerea propriei vieti.Este si va ramane unul dintre modelele mele fictionale, dar totusi vii. Atat de vii.

                            LA MULTI ANI !

P.S.: Iti multumesc Jo , fiindca fara tine nu mi-as fi auzit niciodata cel de-al treilea nume , pe care mi-l insusesc uneori atat de bine.

Cu dragoste si admiratie si bucurie , 

                 nymphadora

Fandom-ul...sau cum sa nu infrunti singur Marele Necunoscut

Fandom-ul.

Haha. Interesant concept. Gluma buna.

Teoretic vorbind , un fel de "kingdom" al fanilor ( nu ,nu am fost singura care a crezut asta) . 

Practic , prescuratarea fabuloasa a expresiei "FANatic DOMain" si ,mai mult decat practic, o asa-zisa familie "spirituala". Un grup de oameni care au aceeasi ,sa zicem, pasiune , acelasi domeniu de interes, daca vorbim in termeni... obiectivi.
Ce e fandom-ul cu adevarat? (De fapt, ce e fandom-ul format in jurul unor carti cu adevarat ? - pentru ca numai despre asta pot vorbi avand  experienta-)
Dupa mine, fandom-ul este un imens ..."support grup". Un imens grup de sprijin , o imensa familie compusa din sute de "frati" si "surori" spirituali in care mereu gasesti un umar pe care sa plangi(si da , asta se intampla extrem de des) , in care mereu cineva iti intelege glumele , chiar daca sunt incredibil de proaste. Totusi , nu e ca si cum toata lumea cunoaste pe toata lumea (asta e chiar imposibil , evident), dar toate fetele necunoscute din grupurile de pe facebook, din spatele pozelor de pe tumblr  au trasaturi comune.  Au poate curajul lui Tris si tatuajele Neinfricatilor. Au gaiate zeflemitoare pe umar , coada impletita a lui Katniss sau parul blond al lui Peeta. Au cicatricea in forma de fulger si ochelarii rotunzi ai lui Harry , l-au urat si l-au iubit pe Snape.
Au invatat din carti cum sa fie puternici si curajosi. Cum sa fie ei insisi. Cum sa faca bine, cum sa ajute binele , cum sa lupte pentru bine. 
Au trait totul impreuna.
Tocmai de aceea , cred ca fandom-ul face o gramada de lucruri. Cartile fac. 
Si ca fiecare astfel de ... grup genial e o familie. Un fel de familie cel putin.



             
Cam acesta e .. spiritul :)





Si mi-ar placea ca , peste ani , cand filmele pe care le asteptam acum vor fi vechi pentru altii , dar nemuritoare pentru noi, la fel si cartile si melodiile si serialele. Cand actorii pe care ii iubim acum vor fi... batrani.Cand posterele si fanfic-urile pe care le-am scris nu vor mai fi.... Mi -ar placea sa cred ca atunci ne vom aminti de tot. Si vom zambi sau vom plange pentru ca ne va fi dor de toate astea . Si ne vom reintalni si ne vom da sema ca fandom-ul te ajuta sa infrunti si sa intelegi viata. 

Te ajuta sa gasesti Marele Necunoscut.

Hai la un fast-food literar

"To read without reflecting is like eating without digesting." -                                                          
                                                          Edmund Burke

Vorba asta inteleapta s-ar talmaci, dupa mine , cam asa :
"A citi fara a reflecta e ca a manca fara a digera."

Si fiindca in ultima postare am incercat sa aduc in discutie, cu politete, tema cartilor , mai degraba povestilor , cu caracter pur ...comercial , incerc acum sa propun o metafora pe care am descoperit-o in timpul ultimului meu "moment Evrika".
Asadar , in timp ce imi "rasfoiam" newsteller-ul am dat peste aceasta poza si ...ZBAANG... inspiratia a sosit : in mare parte, "literatura" pe care o citesc are functia junk food-ului. Nesanatoasa, apetisanta, placuta oarecum si cu un atribut extrem de... important, sa zicem. Creeaza dependenta.


As putea spune ca asemanarile nu se opresc aici. Ambele sunt cum nu se poate mai artificiale.
Si fiindca vreau sa disloc domeniul literar din comparatia cu aria gastronomica , voi continua aceasta radiografie a stilului meu de lectura in alta directie.
Am observat(in cele cateva momente de luciditate , cand reusesc sa "diger" textul , nu doar sa il "mestec" superficial)  ca , in general , cartile pe care le citesc cu atata ardoare, carora le astept volumele urmatoare cu ,as putea spune, emotie. Cartile pe care le recomand peste tot , cartile pe care le stiu atat de bine , pe care le-am citit in statie , in autobuz, pa bancheta din spate a masinii, in timp ce luam pranzul sau in timp ce beam ceai , noaptea , la lumina vaga a telefonului sau in flacaruia portocalie a veiozei, ale caror paragrafe le-am pastrat in cutia cu minuni si le-am scris pe postt-it-uri colorate, lipite de panoul din fata biroului. 
Ei bine , cartile astea , chiar daca sunt proiectate (dupa desenele unui arhitect nu atat literar cat specializat in masurarea sperantelor pe care cititorii le au atat de la cartea in sine si de la felul in care actiunea va evolua cat si de la propria lor viata ) , slefuite , schimbate , toate ca sa ajunga , in final , convenabile. Pentru toata lumea.
Cartuile astea , asa cum sunt ele ( da ,m-am hotarat ca niu pot si nu voi putea fi vreodata obiectiva opana la capat in raport cu povestile astea) , m-au invatat atat de multe lucruri. Si poate ai vazut asta si intr-o poza pe tumblr , poate nu .Dar fiecare dintre cartile astea , asa cum sunt , de vanzare, m-a invatat ceva , cumva.
O sa spun altadata ce. De ce mai intai. 
Pana una alta , astept alte momente Evrika cuprinsa de starea asta geniala de confuzie. 

Vânzători de poveşti

Este mai mult sau mai putin evident ca , in ultimul timp, omul si-a dezvoltat si rafinat capacitatea de a comercializa orice. Absolut orice. Si nu ma simt in stare sa vorbesc despre cine stie ce domenii, mai mult sau mai putin obscure(nu am aceasta libertate si nici nu vreau sa o am ) , dar o sa vorbesc despre cum am reusit sa ne acomodam cu cartile de vanzare , nu de citit.
Recunosc ca ultimele luni  le-am petrecut din ipostaza cititorului avid nu de placerea unei literaturi de calitate , ci de o fictiune ramificata. Actul lecturii a avut functia unui burete , nu a unui filtru ( cum ar spune Stephen Chboschy). Se prea poate sa fi fost lipsa echilibrului dintre imaginar si veridic cea care a generat impulsul catre romane care, chiar daca lipsite de o diegeza bine dezvoltata , de personaje cu un profil complex construit, de scriitura excelenta pe care alte opere o propun, atrag , aproape magnetic, cititorul pasionat de fictiune. Ca mine.
Asadar, in ultimul timp , am pierdut, in mai mica sau mai mare masura , acel simt care sa imi indice autenticitatea literaturii pe care o citeam si , cel mai important, reflexul de a analiza ,macar superficial ,calitatea ei. Rezultatul a fost dobandirea unui ritm neobisnuit al lecturii , prostul obicei de a pierde nopti la lumina unei veioze verzi pentru ca nu mai puteam sa las o carte din mana , oricat de prost scrisa ar fi fost ea. Si nu pot spune ca s-ar fi intamplat acelasi lucru daca as fi citit , sa zicem , clasici. Totul a inceput nu de la CUM sau CAND citeam , ci de la CE citeam. Ca si cum asta nu ar fi fost evident... Totusi , mi-a luat ceva timp si un moment Evrika( daca ati citit "De 19 ori Katherine ", intelegeti la ce ma refer) ca sa imi dau seama ca miile de pagini de fantasy , SF, YA ,poate ,doar  poate, romance , nu erau chiar ce imi trebuia  erau chiar ce imi trebuia daca as fi reusit sa le citesc pastrand ceva ce mi-e greu sa asociez fictiunii: echilibrul.

Nu condamn (nu as putea face asta vreodata) acea sfera a literaturii moderne care se afla in continua ascensiune ,numita, sugestiv,Young Adult.YA. Faptul ca se bazeaza pe caracterele puternice ale unor adolescenti cu care tanarul public (in care ma includ fara doar si poate) se identifica extrem de repede, pe o actiune cu o evolutie in general rapida ,pe intrigi complexe in care sunt integrate o multime de plot twist-uri face ca acest tip de literatura sa fie accesibil si , mai mult decat atat,citit.
Cred ca din doua motive :
1) acest gen de carti trateaza constant problemele adolescentului obisnuit intr-o maniera mai profunda si totusi usor de receptat 
2) in spatele adolescentului obisnuit,izolat se ascunde un erou...trebuie sa recunosc ca mare parte dintre cititorii de YA si nu numai trebuie sa se fi intrebat la un moment dat de ce nu se intampla ceva special si cu ei

Si tocmai pentru ca se bucura de o asemenea popularitate acest tip de literatura , este , as putea spune, nucleul unei intregi "industrii'. Care nu isi pierde coerenta in niciun domeniu.
Inceputul e cartea. Intotdeuna sunt fani care, pasionati, deschid "n"pagini pe Facebook sau bloguri, fac tot felul de tricouri si semne de carte pe site-uri cu produse hand made si cer volumul 2. Continuarea. Daca si aceasta are succes, totul se transforma intr-un film. Si abia atunci fenomenul ia amploare.
Nu am nimic  impotriva. Din contra, sunt unul dintre acei fani care au setat un countdown pe telefon cu luni inainte de aparitia filmului, editeaza poze cu personajele preferate si uneori, spera in secret ca unii actori sa se casatoreasca. Dar nu asta e ideea. 
Imi pare rau uneori ca ajung la aceasta concluzie , dar unele dintre povestile care ne sunt atat de dragi tuturor (asta sunt ,de fapt , cartile , povesti) , au inceput sa se scrie ca sa fie vandute, editate , transformate din ceea ce ar trebui sa fie  (eu cred ca fiecare carte ar trebui sa faca un om mai bun, macar putin) in mici fabrici de fani.
Imi mai trebuie inca un moment Evrika ca sa inteleg mai bine de ce se intampla asta, dar pana atunci am 
 doar o mica si plina de ironie concluzie pe care o sa o scriu aici in engleza pentru ca suna mult mai bine:

We used to TELL stories , not to SELL them.



P.S. Si eu iubesc cartile astea.Mai degrab
a povestile si lumile si chipurile si vorbele  care se ascund in ele.Dar ma intreb cu egoism ce s-a intamplat dintr-odata. 

Ma intorc...la Hogwarts

Nu eram sigura cum ar trebui sa scriu acest prim post asa ca m-am hotarat sa ma intorc la seria/universul/miile de pagini care au generat in mine un adevarat efect de domino invers , ridicand si reinventand , sub o forma atinsa pana in profunzime de fictional , pasiunea mea pentru citit .
J.K.Rowling spunea ca nu crede in "genul de magie din cartile ei ",ci in faptul ca "ceva foarte magic se poate intampla cand citesti o carte buna". Ei bine , magia dintre mine si carti a inceput cu ... multa magie. A inceput cu Harry Potter.
Vreau sa ma intorc la aceasta carte , nu intr-o recenzie , nu in niste ganduri schitate despre firul narativ , actiune si personaje. Vreau sa comprim , in aceste randuri de inceput, tot ca a insemnat Harry Potter pentru mine. Vreau sa ma intorc, cu ochii inchisi , la Hogwarts.

Nu am crescut cu lumea asta magica cladindu-se treptat in jurul meu. Aveam toate cartile in fata (mai degraba , in raftul unei prietene) cand , spre sfarsitul vacantei de iarna, acum ceva ani, am deschis prima carte. 
Nu pot sa spun ca a fost , instantaneu , "povestea" mea preferata. Da, recunosc, imi placea sa citesc despre viata  baiatului cu cicatrice ciudata, par ciufulit si rude nesuferite. Abia mai apoi , cand bufnitele au inceput sa apara , uriasul cu barba incalcita si umbrela fermecata s-a proptit in prag si dragutul de Dudley a primit o continuare , in treacat spus , destul de fireasca , a corpului si , in principal , a personalitatii sale stralucitoare , abia atunci am stiut ca trecusem , literar vorbind , o granita aflata pe un drum cu un singur sens.
Un drum narativ intortocheat, plin de bifurcatii, imprevizibil si curajos deschis pe parcursul a sapte romane pline de coduri , de semnificatii care , fara baghete din lemn de alun si miscari armonioase din incheietura , cuprind strafulgerarile unui alt fel de magie , mai sus numita , pentru care mi-ar placea sa gasesc o denumire aparte. Poate in alte serii de randuri, de ganduri( cuvintele astea rimeaza,si nu cred ca e o coincidenta) despre magia de toate felurile.